În această toamnă, Young ARTA aduce la Cinema ARTA un program complex de educație prin film, dedicat copiilor, părinților și cadrelor didactice. Despre cum s-a ajuns la această formulă, liniile de program incluse în proiectul „Ecrane (re)deschise – Educație socio-emoțională prin film”, dar și temele generale care vor fi atinse, am stat de vorbă cu Selma Dragoș, coordonator Young ARTA.
Proiectul din această toamnă vizează nu doar copiii, ci și adulții din jurul lor – părinți și profesori. De ce acest focus extins în cadrul Young ARTA?
Era un pas logic, pentru că am observat cum aceiași copii vin la cinema fie însoțiți de diriginți sau învățătoare, fie în weekend, împreună cu părinții. Și asta te face să realizezi că, de fapt, de acești copii le pasă și profesorilor, și părinților. Doar că profesorii și părinții probabil se întâlnesc doar în contextul ședințelor cu părinții, care tind să fie momente tensionate – se întâlnesc atunci când sunt probleme de rezolvat. Și ne-am gândit: cum ar fi dacă părinții și profesorii s-ar putea întâlni pe un teren neutru, unde nu e nimic de rezolvat, unde se bucură împreună de un film și pot discuta fără o miză imediată? Având aceste discuții la cinema, fără o miză personală, sperăm că vor fi mai pregătiți să aibă discuții utile și în sala de clasă, când trebuie luate decizii legate de copii.
Proiectul este axat pe trei direcții. Ne poți vorbi despre fiecare în parte?Am pornit de la discuțiile cu Anca Caramelea (curator Cinema ARTA) și Oana Cobeanu (psihoterapeut), de la ideea că părinții și educatorii evită uneori conversațiile dificile, de teamă că ar putea ieși din ele mai rău decât au intrat. Dar tocmai evitarea lor le face mai nocive, pe termen lung. Așa s-a conturat firesc un training pentru profesori, în care Anca și Oana vor lucra pe marginea unui film considerat dificil – o poveste despre prietenie, iubire și confuzie între doi preadolescenți – ca pretext pentru a exersa cum putem aduce copiii în fața unor subiecte sensibile fără a le forța emoțiile sau opiniile, ci oferindu-le un spațiu sigur de exprimare. A doua linie de program este destinată părinților și profesorilor, cu trei proiecții speciale care deschid discuții despre teme delicate. Cu ajutorul Oanei Cobeanu, vom învăța cum să le explorăm, cum să ne exprimăm emoțiile și opiniile și, mai ales, cum să plecăm din aceste întâlniri mai curioși față de perspectivele celorlalți. Cea de-a treia direcție îi aduce împreună pe părinți și copii la filmele de animație semnate de Hayao Miyazaki, urmate de ateliere și jocuri comune. Este o ocazie de a se descoperi reciproc într-un context diferit de cel de acasă, unde rolurile sunt adesea rigide.
Ce subiecte specifice vor fi atinse în întâlnirile dintre profesori și părinți?
Sunt acele subiecte în legătură cu care părinții și cadrele didactice tind să paseze responsabilitatea unii altora, deși, în realitate, responsabilitățile se suprapun. De exemplu: ce facem atunci când apar incidente violente între copii? Cum dezrădăcinăm violența din școală? Cum atenuăm sau eliminăm violența dintre profesori și părinți? Cum interacționăm între noi atunci când copilul devine un câmp de luptă ideologic? Cum negociem cine și până unde îi împărtășește copilului din ceea ce este și ceea ce crede? Apoi: când e momentul ca profesorii și părinții să le ofere autonomie copiilor? Care sunt semnele că un copil este suficient de autonom? Cum negociem acel teritoriu care nu ne mai aparține nouă, ca autorități în viața lui, ci începe să-i aparțină copilului?
